Nu ne scăldăm de două ori în acelaşi fluviu, pentru că, în profunzimea sa, fiinţa umană are destinul apei care curge.Este metamorfoza ontologică esenţială între foc şi pământ. Fiinţa menită apei este o fiinţă în derivă, ea moare în fiecare clipă, ceva din substanţa ei se prăbuşeşte neîncetat. Moartea cotidiană nu este moartea exuberantă a focului, care străpunge cu săgeţile sale cerul, moartea cotidiană este moartea apei... Nu întâmplător, psihanaliza a marcat cu semnul lui Narcis iubirea pentru propria-i persoană, pentru chipul său aşa cum se reflectă într-o apă liniştită. Într-adevăr, chipul omenesc este înainte de toate un instrument de seducţie. Oglindindu-se, omul pregăteşte, ascute, lustruieşte acest chip, această privire, toate, instrumente ale seducţiei. Oglinda este un KRIEGSPIEL al iubirii ofensive.
Comentarii
Trimiteți un comentariu