gaston bachelard - apa si visele

Nu ne scăldăm de două ori în acelaşi fluviu, pentru că, în profunzimea sa, fiinţa umană are destinul apei care curge.Este metamorfoza ontologică esenţială între foc şi pământ. Fiinţa menită apei este o fiinţă în derivă, ea moare în fiecare clipă, ceva din substanţa ei se prăbuşeşte neîncetat. Moartea cotidiană nu este moartea exuberantă a focului, care străpunge cu săgeţile sale cerul, moartea cotidiană este moartea apei...
Nu întâmplător, psihanaliza a marcat cu semnul lui Narcis iubirea pentru propria-i persoană, pentru chipul său aşa cum se reflectă într-o apă liniştită. Într-adevăr, chipul omenesc este înainte de toate un instrument de seducţie. Oglindindu-se, omul pregăteşte, ascute, lustruieşte acest chip, această privire, toate, instrumente ale seducţiei. Oglinda este un KRIEGSPIEL al iubirii ofensive.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ce este iubirea?

Pe culmile disperarii de Emil Cioran

Glasul inimii