Licurici de suflet

De ce a plantat Dumnezeu copacul cunoaşterii binelui şi răului în mijlocul gr ă dinii paradisului, dacă nu voia ca cei doi oameni creaţi de el să mănânce din fructele lui? De ce şi-a dus în ispită creaturile? De ce avea nevoie de aşa ceva, din moment ce era Dumnezeu cel atotputernic, care crease lumea? De ce avea nevoie să-i forţeze pe cei doi oameni la supunere, dacă el era Dumnezeu cel atoateştiutor? N-a ştiut că atunci când a creat omul a dat viaţă unei fiinţe care este curioasă şi că a silit-o să-şi nege propria natură? Dacă i-a creat pe Adam şi Eva ca bărbat şi femeie, care se completează sexual, cum a putut în acelaşi timp să pretindă ca ei să-şi ignore sexualitatea? Şi de ce ei ar fi făcut acest lucru? Şi ce s-ar fi întâmplat dacă Eva nu muşca din măr? Atunci cei doi nu s-ar fi împreunat sexual şi nu ar fi zămislit urmaşi. Ar fi rămas lumea fără oameni? Ar fi trăit Adam şi Eva veşnic, singuri, fără copii? De ce este procrearea indisolubil legată de păcat şi actul naşterii de dur

Nu ne scăldăm de două ori în acelaşi fluviu, pentru că, în profunzimea sa, fiinţa umană are destinul apei care curge.Este metamorfoza ontologică esenţială între foc şi pământ. Fiinţa menită apei este o fiinţă în derivă, ea moare în fiecare clipă, ceva din substanţa ei se prăbuşeşte neîncetat. Moartea cotidiană nu este moartea exuberantă a focului, care străpunge cu săgeţile sale cerul, moartea cotidiană este moartea apei... Nu întâmplător, psihanaliza a marcat cu semnul lui Narcis iubirea pentru propria-i persoană, pentru chipul său aşa cum se reflectă într-o apă liniştită. Într-adevăr, chipul omenesc este înainte de toate un instrument de seducţie. Oglindindu-se, omul pregăteşte, ascute, lustruieşte acest chip, această privire, toate, instrumente ale seducţiei. Oglinda este un KRIEGSPIEL al iubirii ofensive.

haide-ti sa alegem dintre toate cuvintele auzite, rostite si citite, pe cele mai frumoase si sa le comentam.